Așa a început totul

zambila

 

Pasiunea pentru arta am descoperit-o inca din copilarie cand pentru mine, o activitate recreationala insemna sa stau ore in sir in mijlocul naturii si incercam sa transpun pe hartie peisajele care mi se desfasurau in fata ochilor.

Povestea mea începe cu o zambilă. Roz, parfumată, purtând în ea promisiunea unor lumi vrăjite. Fiecare petală, o zână … fiecare frântură de polen desprinzându-se în neant, frântura din acea lume proiectată magic în realitate. Și undeva, un copil privind acest spectacol. Aveam, cred, 3 sau 4 ani iar în mediul familiar din casa străbunicilor, neumbrit de griji viitoare, pândeam deja încet nașterea unei mari pasiuni.

Într-o zi m-am urcat pe un scăunel și am cules cu mâini tremurânde zambila ce se răsfăța într-o vază rubinie. Am așezat-o lângă mine, între hârtii și creioane colorate. Am inceput să desenez. Ce a iesit nu mai știu. Acea primă legătură cu desenul s-a pierdut încet între multe altele. La fel și figura tatălui meu surprizându-mă asupra faptului. Floarea și desenul și-au plătit tributul timpului. În sufletul meu. însă, se aprinsese o mică flacără.

Ani mai tarziu, visam să dau la arte. M-a impiedicat pragmatismul adulților și perimata sintagmă “artiștii mor de foame” . Apoi, un fel bizar al sorții de a se juca cu visele oamenilor. La 12 ani mă vedeam arhitect. Secția de arhitectură a liceului s-a inchis iar pașii mi-au fost îndreptați spre tărâmuri mai “reale” . Patru ani s-au dus printre cifre și calcule. Apoi, într-o primăvară, m-am găsit din nou la răscruce de drumuri. 19 ani, viitoare studentă… dar unde? Îmi plimbam pașii pe străzi cochete, înverzite, unde primii vânzători ambulanți își duceau veacul. Și ca într-un vis, am simțit din nou parfum de zambile si toate idealurile îngropate adânc în sufletul meu, au inviat. M-am trezit clipe mai tarziu în fața Facultății de Arte  din Timișoara, și am stiut că soarta mi-a fost decisă.

Curioasă fiind, redescoperind gustul aprins pentru frumos și pentru a compensa anii de reprimare, am studiat design-ul, pictura și desenul.

Odata ce anii au trecut, tranzitia de la copilarie la maturitate a facut posibila transformarea mea ca artist. Dezvoltarea tehnologiei mi-a dat sansa sa-mi descopar o alta pasiune, design-ul grafic cu infinitele lui posibilitati.

Originalitatea, imaginația, pasiunea, atenția pentru detalii, promptitudinea, bunul gust, dar mai ales seriozitatea sunt calitățile pe care le-am însușit de-a lungul anilor și mă definesc ca și designer grafic.

Acum, îmi trăiesc visul. Și an de an, zambilele proaspăt culese, captive în vechea vază rubinie a străbunicii, îmi amintesc mereu de vechi începuturi.

Comments are closed.