Unul dintre cele mai frumoase momente din cariera mea de artist nu a reprezentat-o, așa cum s-ar crede, vreo expoziție la care am participat. Nu. Adevărata recunoaștere a venit când un prieten, cunoștință apelează pentru o lucrare. Într-o seară plină de fum când, la un pahar de vin, prietena mea A. mi-a dat vestea cea mare: se mărită. Un pas multvisat, un eveniment pe care il dorea perfect, de la designul rochiei până la cele mai mici accesorii: șervețele, tacâmuri și … pahare. Își dorea ceva deosebit. Eram gata s-o ajut și deja făceam, in gând, lista oamenilor talentați care i-ar putea face acest serviciu. Și atunci a venit intrebarea: “De ce nu le-ai picta chiar tu, Mihaela, tu care mă cunoști și înțelegi importanța acestui moment și întrega lui încărcătură emoțională?”. Am acceptat cu lacrimi în ochi de emoție.
I-am pictat prietenei mele nu doar paharale, ci și sticla de vin, precum și un set de pahare pentru nași. Mi-am pus sufletul în ele și deseori pensula mi-a tremurat în timp ce prin fața ochilor mi se derulau fragmente de film. O știam de mică. În curând aveam s-o văd pășind spre altar.
I-am dăruit setul cu o zi înainte de marele eveniment. Nu mi-a zis nimic, doar mi-a zâmbit. Iar recunoștința și bucuria din ochii ei a fost cea mai frumoasă răsplată pe care viața de artist mi-a hărăzit-o.
