Copilăria cu siguranță este cea mai frumoasă și îndrăgită parte a vieții fiecărui om. Fiecare om de pe acest pământ își dorește măcar o dată să mai fie copil… Copilăria este cea mai gingașă amintire din viața fiecăruia, pe care cu siguranță nu o vom putea uita niciodată! Copilăria reprezintă acel moment când trăiești totul la maximă intensitate; fără griji, fără probleme, fără responsabilități, fără suferință, decât fizică… dar nimic nu doare mai tare decât suferința sufletească, eh… atunci nu știam ce este aceea… cât îmi doresc să mai fiu măcar pentru o clipă copil! Mi-e dor de momentele acelea când eram toată ziua pe afară cu prietenii de dimineață până seara, jucându-ne bucuroși și voioși mereu, mi-e dor de acele momente când ne uitam la desene precum ar fi Tom și Jerry. Mi-e dor de acele momente fiindcă atunci mă bucuram din tot sufletul pentru fiecare lucru… Mi-e dor de momentele în care iubeam ca un copil… mi-e așa de dor… Îmi e dor de acele momente în care internetul sau telefonul nu făceau parte din viața mea… acum parcă suntem prea ”prinși” de tehnologie… parcă nimic nu merge fără ea, mă jucam afară, eram mulți copiii, era atât de frumos… Mi-e dor de momentele în care intram în casă murdară din cap până în picioare. Mi-e dor să fiu copil fiindcă atunci nu-mi păsa dacă sunt murdară sau nu și nici măcar cu ce mă îmbrac, dacă am părul sau nu aranjat, de momentele în care singura mea preocupare era să fiu fericită, să fiu cu prietenii mei, și să nu ratez desenele mele preferate. Mi-e dor de momentele mele de ”răsfâț copilăresc”, atunci când plângeam din lucruri banale cum ar fi că mama nu mă lăsa afară atunci când ploua, ningea sau era prea cald și soarele prea puternic pentru mine. Ei ii era teamă pentru mine, însă eu nu înțelegeam acest lucru. Mi-e dor să mă lovesc doar la genunchi, să plâng și să mă doară… fiindcă juliturile la genunchi se vindecă mult mai repede decât inimiile frânte, care poate, uneori, nu se vindecă niciodată… Mi-e atât de dor de momentele în care orgoliul nu era parte din viața mea, ba mai mult, nu știam ce este acela în adevăratul sens al cuvântului… mă certam cu prietenele mele și le spuneam că nu mai vorbesc cu ele însă… după nici cinci minute ne distram din nou împreună. Dragi adulți, numai putem fi copii fizic vorbind, însă cine ne oprește să fim copii în suflet?
Haideți să iubim ca și un copil, haideți să ne bucurăm chiar și de cele mai mărunte lucruri asemenea unui copil… Haideți să fim copii în suflet, dacă altfel nu mai putem!
